La început s-a numit Haemanthus multiflorum. Apoi, specialiştii i-au spus Scadoxus multiflorum, aceasta fiind noua lui identitate botanică. Ca lucrurile să fie şi mai complicate pentru admiratorii lui, din punct de vedere sistematic există trei subspecii printre care şi subspecia katherinae, aşa că s-ar putea să-l găsiţi şi cu această denumire la comercianţi, în loc de multiflorum. Subspeciile diferă între ele prin dimensiuniile tulpinii florale sau ale inflorescenţei, de multe ori imperceptibile pentru ochii noştrii, deoarece sunt de ordinul milimetrilor. Dincolo de disputele privind numele lui, care provoacă confuzie, poate că e bine de ştiut că face parte din aceeaşi familie ca şi Amaryllis (Hippeastrum), crinul de cameră atât de îndrăgit şi răspândit, iar îngrijirea lui se aseamănă în mare măsura cu a acestuia. Numele lui este de origine greacă, ‘haemo’- sânge şi ‘anthos’- floare. Petele roşii de pe bulbii albicioşi ai plantelor din genul Haemanthus sunt ‘vinovate’ pentru denumirea plantei.
Originar din Africa de Sud, are în pământ un bulb mare, sferic, de 6-8 cm în diametru. Frunzele sunt lungi, 15-25 cm, drepte, ovale, cu marginea ondulată, uşor cărnoase, aşezate pe un fals peţiol. Tulpina florală apare înaintea frunzelor şi formează o inflorescenţă sferică (o umbelă) roşie, densă, cu diametrul de 15-20 cm şi cu un discret parfum de nucă de cocos. Florile sunt mici, roşu-corai sau roz, cu numeroase stamine care ies în afara corolei. Fructele sunt bace de culoare roşie.
Bulbii se plantează la sfârşitul iernii, începutul primăverii, într-un ghiveci de cel mult 18-20 cm diametru, lăsând vârful să iasă la suprafaţă (sau să fie aproape de suprafaţa pământului din ghiveci). Dacă vasul este prea mare, înflorirea este mai redusă. Folosiţi un pământ pentru cactuşi sau amestecaţi nisip în substratul ales, pentru a drena cât mai bine şi cât mai rapid apa. Udaţi rar până la apariţia tulpinii florale, apoi moderat. Se teme de excesul de apă şi de insolaţie. Îi place lumina, dar nu soarele arzător. Din aprilie şi până în septembrie îi puteţi administra un îngrăşământ. Înfloreşte către sfârşitul primăverii şi vara. După înflorire, dacă nu îndepărtaţi tija florală, va fructifica şi va forma seminţe. Semănaţi-le imediat, viabilitatea lor fiind destul de redusă.
Din septembrie, când temperatura scade treptat, se întrerupe fertilizarea, se reduc progresiv udările (până la stopare) şi se lasă frunzele să îngălbenească. Când s-au uscat, tăiaţi-le la bază şi puneţi ghiveciul într-un loc răcoros şi uscat (12-13°C) pentru o perioadă de repaus vegetativ până la începutul primăverii. Repunerea în vegetaţie se face aşezând ghiveciul într-un loc luminos, cald şi se reîncepe treptat udarea. Dacă doriţi, la sfârşitul repausului, bulbii se pot scoate din ghivece pentru a schimba pământul cu unul proaspăt. Acum este momentul să separaţi bulbii, dacă e cazul, în vederea înmulţirii. Bulbii mici, respectiv plantele tinere obţinute din seminţe, nu au nevoie de repaus. Au nevoie să crească pentru a face flori. De aceea, se menţin în vegetaţie timp de 3-4 ani pentru a le permite să atingă dimensiunea specifică formării mugurilor florali. După prima înflorire se va respecta alternanţa între vegetakatherinaeie/înflorire şi repaus.
De reţinut ! Respectaţi perioada de repaus pentru a vă bucura de flori şi în anii următori. Longevitatea şi sănătatea plantei depinde de acest repaus.
Frunzele şi bulbii conţin substanţe toxice, atenţie la copii şi animalele de companie !
Bulbii se comercializează primăvara, întrebaţi de Scadoxus multiflorum, Haemanthus multiflorum sau Haemanthus katherinae.
Informaţii despre amarilis (Hippeastrum), găsiţi aici : Amaryllis, îngrijire după înflorire
plante cu BLOG 