Flori deosebit de frumoase din iunie până în octombrie. Uşor de îngrijit, frunze decorative, flori mai mici sau mai mari, duble sau simple, unicolore, bicolore, marmorate, dantelate, franjurate, ondulate… În plus, iarna, pentru cel puţin 2-3 luni, plantele sunt în repaus, iar noi nu trebuie să ne îngrijim de amplasarea lor, căldura necesară, lumină, udare. Ideale pentru cei care îşi fac probleme în legatură cu spaţiul destinat plantelor în timpul iernii sau pentru cei care îşi doresc plante cu flori, dar nu au suficientă lumină, begoniile tolerând umbra. În literatura de specialitate o întâlnim cu mai multe denumiri: Begonia x tuberhybrida, Begonia tuberosa sau Begonia grandiflora. Mult mai cunoscută este drept ‘begonia de flori’ sau ‘begonia cu tubercul’ ori ‘begonia cu bulb’, deoarece supravieţuirea ei de la un sezon la altul este asigurată de un tubercul fals, sferic-turtit. Este rezultatul hibridării între mai multe specii de begonia (majoritatea originare din regiunile muntoase din Bolivia şi Peru), iar în sortimentul cultivat astăzi se disting două grupe de varietăţi şi soiuri, unele cu tulpini ce cresc vertical, drept, şi altele cu numeroşi lăstari lungi cu poziţie pendentă, pletoasă, ce susţin florile simple sau duble.
Tuberculii se găsesc la vânzare primăvara devreme (sfârşitul iernii). Alegeţi cei mai mari tuberculi şi vă veţi bucura de plante ce vor înflori mai devreme şi mai abundent. Dacă în momentul achiziţionării (februarie-martie), mugurii nu sunt porniţi în vegetaţie, este recomandat ca mai întâi să se realizeze ‘umflarea şi pornirea în creştere a mugurilor’ (E. Şelaru, Plante de apartament, ed. Ceres, 2005). Adică, înfigeţi uşor tuberculii în ghivece, fără să-i acoperiţi de pământ în totalitate. Asiguraţi-le în jur de 15°C şi o umiditate atmosferică mai ridicată, dar evitaţi excesul de umezeală în substrat. Când pe tuberculi apar muguri ce pornesc în vegetaţie şi rădăcini noi, adăugaţi pământ pentru a-i acoperi uşor şi aduceţi-i într-o încăpere ceva mai caldă (aprox. 18°C). Umblaţi cu multă grijă cu tuberculii, au epiderma sensibilă la rănire şi zgârieturi.
Begonia iubeşte lumina, însă nu suportă acţiunea directă a soarelui. Tolerează umbra, dar vara aşezaţi-o în locuri semiumbrite. Preferă un substrat în permanenţă reavăn, deoarece nu suportă uscăciunea la nivelul rădăcinilor. Udaţi-o abundent pe parcursul verii şi evitaţi excesul de îngrăşăminte chimice. La unele soiuri, lipsa apei şi lipsa elementelor nutritive sunt cauzele formării unui număr mai mare de flori simple în detrimentul celor duble. Substratul din ghiveci trebuie să fie uşor, bogat în materii organice (mraniţă, turbă), permeabil, cu un pH-ul uşor acid. Se simte bine în spaţii aerisite, dar fără curenţi de aer. Dacă o scoateţi în exterior sau dacă doriţi să o plantaţi în grădină pe timpul verii, obişnuiţi-o treptat cu condiţiile de afară. Spre sfârşitul toamnei, pregătiţi-o pentru repausul din timpul iernii. Dupa 10-15 octombrie, răriţi udările până la stoparea lor. Planta intră în repaus atunci când tulpinile, lăstarii şi frunzele s-au uscat şi se desprind uşor de tubercul (de la suprafaţa pământului din ghiveci). Tuberculul poate rămâne în ghiveci, într-un spaţiu răcoros (8-10°C) şi nu prea uscat, cel puţin 2-3 luni. În primăvară, aduceţi ghiveciul într-un spaţiu încălzit şi reîncepeţi să udaţi treptat pentru a repune tuberculul în vegetaţie. Tuberculii se mai pot păstra şi stratificaţi în turbă fibroasă sau nisip, cu praf de cărbune vegetal, în cutii de carton sau din scândură, saci din pânză sau din plastic perforat (asiguraţi-le guri de aerisire, pentru a evita putrezirea lor).
Dacă doriţi să înmulţiţi plantele pe care le aveţi, momentul optim este primăvara, înainte de repunerea în vegetaţie, când se văd mugurii pe suprafaţa tuberculului. Divizaţi tuberculul astfel încât fiecare fragment să conţină cel puţin un mugure. Pe suprafaţa tăiată a tuberculului aplicaţi praf de cărbune vegetal, cu rol antiseptic, pentru a preveni putrezirea sau apariţia mucegaiului. Plantaţi diviziunile în ghivece individuale şi păstraţi substratul în permanenţă reavăn. O altă variantă de înmulţire este cea a butaşilor. Tuberculii se repun în vegetaţie în februarie-martie. Lăstarii o dată ajunşi la cca 6 cm se desprind cu puţin ţesut din tubercul şi se pun la înrădăcinat într-un pământ foarte nisipos sau în turbă amestecată cu nisip. La fel de bine, se pot confecţiona şi butaşi simpli de vârf. Metoda butăşirii este recomandată în special varietăţilor multiflora şi pendula.
În comerţ veţi găsi şi seminţe de Begonia x tuberhybrida. Se seamănă superficial (sunt extrem de mici), ideal între 15 ianuarie şi 15 februarie (se poate prelungi perioada până cel târziu în aprilie). Acoperiţi-le doar cu un strat foarte fin de turbă şi păstraţi-le la lumină difuză, temperatura de 20-22°C, substrat în permanenţă reavăn. Noile plăntuţe vor răsări în cca. 15 zile. Răsadurile au nevoie de căldură, umiditate atmosferică ridicată, semiumbră şi aerisire intensă. Prima repicare se face în faza primelor două frunze cotiledonale, iar a doua repicare în faza primelor două frunze adevărate (E. Şelaru, 2005). În jurul datei de 1 mai, le puteţi planta în ghivece de 10 cm, iar o lună mai târziu în ghivece mai mari. Lăsaţi-le în exterior cât mai mult timp posibil, deoarece zilele scurte şi temperaturile mai scăzute din toamnă, favorizează depunerile de substanţe de rezervă în tuberculi, ce le vor ajuta să supravieţuiască repausului din timpul iernii.
plante cu BLOG 