Passiflora este planta urcătoare cu flori splendide care nu ţin decât o zi, dar înfloresc succesiv toată vara. Perenă, originară din regiunile tropicale, se dezvoltă foarte bine şi în ghivece, în casele noastre. Sunt peste 400 de specii şi varietăţi, cu flori albe, galbene, albastre, violete sau roşii, dar cea mai cunoscută ca plantă de apartament este Passiflora caerulea, cu flori albe şi corola de filamente albăstruie.
Creşte rapid din primăvară până în toamnă, dar pentru a înflori are nevoie de multă lumină, pe tot parcursul anului. În casă, amplasaţi-o la fereastră sau cât mai aproape de o fereastră orientată spre sud. La fel, pe un balcon sau terasă, oferiţi-i locul cel mai însorit. Iubeşte soarele. Vara, nu lăsaţi pământul din ghiveci să se usuce între două udări. Se fertilizează din aprilie până în septembrie, dar nu exageraţi, altfel va creşte mult dar nu va înflori. Are nevoie de un suport care să-i susţină tulpinile şi lăstarii. Răsuciţi-o pe o structură metalică sau oferiţi-i un grilaj, un spalier, o scară de care să se prindă cu ajutorul cârceilor. Dacă este foarte cald şi uscat, se poate pulveriza cu apă (atenţie, nu în timpul zilei – soarele va arde frunzele). Din octombrie, răriţi udările şi pregătiţi-o de repausul din timpul iernii (de preferat într-un spaţiu răcoros şi luminos, minim 5-10°C, udată rar, atât cât să nu se usuce în totalitate pământul).
Substratul poate fi orice amestec fertil care să dreneze apa uşor. Se transplantează în mod obişnuit la 2-3 ani sau de câte ori e nevoie, primăvara, înainte de a intra în vegetaţie. Tot în primăvară se scurtează toate ramurile laterale la 5-6 cm. Florile apar pe lăstarii noi ce vor creşte după tăiere. Dacă este cazul, plantele mature suportă şi scurtarea tulpinilor lemnificate (în primăvara sau în noiembrie). După tăierea din primăvară, dacă nu o transplantaţi, se înlocuieşte doar pământul de la suprafaţa ghiveciului cu altul proaspăt. În ghiveci, planta creşte până la 2-3 m înălţime.
Se înmulţeşte primăvara/vara, prin butaşi din tulpini (fragmente de tulpină) uşor lemnificate. Înrădăcineaza repede la căldură şi umiditate ridicată. Din luna mai şi până în august, obţineţi plante noi şi prin marcotare: aşezaţi un ghiveci cu pământ lângă planta mamă în care îngropaţi o tulpină a acesteia pe o porţiune de 5-10 cm. Aveţi şi varianta seminţelor care se găsesc în comerţ. Semănaţi-le în ghivece, de preferat la sfârşitul iernii, în februarie, astfel încât plăntuţele nou apărute să beneficieze de zilele frumoase care vor urma în primavară-vară.
Este sensibilă la atacul păianjenilor roşii, păduchilor de frunze sau musculiţelor albe. Tratamentul cu pesticide se repetă până la dispariţia completă a dăunătorilor.
sursa imagini http://floradania.dk/
Ştiaţi că primii misionari spanioli din America de Sud au botezat-o Floarea Patimilor lui Hristos? Călugării au atribuit simbolurile crucificării fiecărui element din alcătuirea florii : învelişul floral exterior – apostolii, corola fină de culoare albăstruie – coroana cu spini, cele 5 stamine – cele 5 răni, iar cele 3 stiluri ale pistilului – cele 3 cuie cu care a fost fixat pe cruce Mântuitorul.
plante cu BLOG 